Publicații

Spre o societate bazată pe cunoaștere prin… amalgamare

În beneficiul cui este noua viziune politică pentru educație și știință? Are un cuvânt de spus comunitatea științifică?

După adoptarea imprudentă a Programului Național de Cercetare și Inovare și a noilor priorități, autoritățile moldave au pornit un amalgam în știință și educație, în timp ce marea majoritate a birocraților și cercetătorilor europeni își reconfigurează prioritățile sale în jurul noilor realități.

În lipsa unei intervenții acest domeniu își va continua parcursul pe linie moartă, în care a fost lansat prin implementarea defectuoasă a reformei din 2017. Soarta cercetării este aproape pecetluită, odată ce a fost semnată Înțelegerea politică privind obiectivele tranzitorii ale Guvernului, Președinției și Parlamentului, inclusiv ale fracțiunilor parlamentare din coaliția majoritară, dar și lansarea concursului de proiecte de către Agenția Națională de Cercetare și Dezvoltare. Ultimul cuvânt îl au cercetătorii, care trebuie să se expună asupra noii realități.

Cuvintele determinante pentru educație și cercetare în următorii ani sunt: amalgamare și voluntar

Odată cu lansarea noii configurații a Comisiei Europene, politica europeană pentru cercetare și inovare va căpăta o nouă valență, care se va transpune în Programul Horizon Europe. Noul Comisar promite adresarea problemelor sistemice, inclusiv discrepanța în salarizare și brain drain-ul de la Est la Vest.

În știința europeană, îndeosebi în Europa de Est, au loc mișcări substanțiale. În Ungaria a fost creat un cluster științific nou în baza institutelor Academiei Ungare. Într-o încercare de a recrea succesul Frauhofer, Polonia a edificat un consorțiu inovațional bazat pe 38 de institute ale Academiei Poloneze. România luptă pentru majorarea fondurilor accesibile în politica europeană de coeziune, din care dorește să reconstruiască 10 institute de cercetare.

În Moldova, viziunea pentru educație și știință a devenit clară odată cu instituirea moratoriului asupra măsurilor guvernamentale și îndemnul convențional al guvernanților – descurcați-vă de sine stătător. Această viziune include reconfigurarea rețelei de instituții de învățământ superior (amalgamarea voluntară prin fuzionare, absorbție, crearea de filiale) și prin încurajarea parteneriatelor dintre universități, precum și asigurarea sinergiei învățământului superior și cercetării științifice, a stimulării cercetării colaborative între universități și institute de cercetare prin finanțarea proiectelor comune, prin încurajarea amalgamării voluntare pentru reconfigurarea rețelei de organizații de drept public din domeniile cercetării și inovării.

Este evident că într-un asemenea context de pseudopolitică științifică rezultatele vor purta același semn distinct al voluntarului – fie vor fi, fie nu vor fi – cine știe?!

Se impune o altă abordare, una bazată pe așteptările comunității și claritate asupra finalității urmărite. Pentru aceasta consider necesar de a trece de la omisiune la acțiune, prin implementarea următoarelor măsuri.

Responsabilizarea politicului față de educație și știință

În primele 100 de zile de administrare a treburilor statului, exponenții politici au avut multiple ședințe la diferite niveluri cu diferiți actori. A fost îmbucurător să ascult discursurile politicienilor care conștientizau probleme și promiteau soluții.

Rezultatul intermediar – promovarea conceptului arenei de gladiatori sau battle royale dintre universități și institute, bazat pe viziunea de amalgamare benevolă sau de încurajare a acestui proces. Amalgamarea denotă o lipsă de viziune din partea politicului asupra viitorului apropiat al sistemului de educație și cercetare. În asemenea condiții imprevizibile, planificarea politicilor lasă deoparte caracterul programatic și previzibil și devine volatil și haotic. În incertitudine și lipsă de transparență vor înflori discuțiile din umbră asupra cine pe cine va înghite.

Surprinzător este și faptul că în viziunea nouă pentru educație și știință nu și-a găsit locul inițiativa legislativă de readucerea în structura Academiei de Științe a institutelor de cercetare, promovată de Președinție.

Identificarea unei viziuni de dezvoltare a educației și științei

Oamenii de știință prognozează că în viitorul apropiat, țările care se confruntă cu declinuri demografice vor fi nevoite să raționalizeze sistemele sale de învățământ superior, pentru a se adapta la numărul scăzut de studenți, dar și pentru a utiliza mai eficient finanțarea disponibilă.

Prin asemenea procese au trecut mai multe state, inclusiv România, Polonia și Rusia în perioada 2010-2015. Există multiple exemple de implementare a viziunilor politice de restructurare a domeniilor educației și științei. Toate acestea pornesc de la asumarea viziunii de către politicieni: reforma științei din Ungaria, prin care Guvernul a preluat institutele de cercetare ale Academiei; Constituția pentru Știință a Poloniei, care organizează într-o manieră inedită sistemul de învățământ superior și cercetare, asigurând un salariu minim adecvat pentru profesori; Agenda Strategică Franceză pentru Cercetare, Transfer Tehnologic și Inovare, care creează premisele cercetărilor exploratorii pe termen lung, cu risc înalt și fără aplicare imediată, etc.

Discuțiile despre raționalizarea sistemului de învățământ superior sunt omniprezente în Republica Moldova. Într-o publicație anterioară am analizat propunerea de raționalizare EUNIAM.

Adresarea problemelor centrale ale educației și științei

Este cert că arealul de probleme cu care se confruntă astăzi educația și știința nu poate fi soluționat în termeni restrânși. Însă pot fi întreprinse măsuri ce vor pregăti terenul pentru acțiuni mai consistente ale autorităților. Și anume câteva probleme centrale pot fi abordate în contextul soluțiilor oferite de comunitatea internațională.

Problema exodului tinerilor

În ultimii 10 ani în Moldova numărul studenților a scăzut cu aprox. 50%. Dacă în 2008 în instituțiile de învățământ superior erau 115 mii de tineri, în 2018 numărul acesta era de 60 mii.

Numărul tinerilor implicați în proiecte științifice este de aprox. 650 (20%) din 3054 cercetători atestați în 2018. Acest indicator este în descreștere față de anul 2014, când tinerii constituiau 27% din comunitate.

În încercarea de a constrânge tinerii să rămână în țară au fost instituite niște măsuri represive (exemplu studenții bugetari USMF să întoarcă statului banii achitați pentru contractul acestora). Actualmente nu este propusă nici o soluție politică viabilă în lupta pentru talente.

O opțiune ar fi crearea sinergiei dintre temele proiectelor științifice, lansate de savanți, și cele doctorale, lansate de tineri. O altă opțiune, recomandată și de experții internaționali, ar fi condiționarea participării comune (universitate+institut de cercetare) la concursurile naționale.

Lipsa de atractivitate a universităților și dotarea învechită a institutelor de cercetare

Așa cum sfârșitul sec. XIX-lea a cunoscut ascensiunea universității moderne, bazată pe cercetare, începutul sec. XXI este marcat de instituțiile complexe de învățământ superior – ecosistemele educaționale. Anume spre un asemenea model este necesar de a orienta instituțiile de învățământ superior din Moldova.

Universitățile de astăzi sunt mult mai complexe în construcție, fiind și omniprezente în mediul online. Personalul de bază este completat cu specialiști de înaltă calificare din varii domenii, care dezvoltă abilități de tehnologie, limbă, scriere a proiectelor, consiliază în carieră etc. Activitatea academică (de predare) nu mai constituie obiectivul central, ci este unul dintre obiectivele multiple ale universității.

Multe universități de acest tip sunt echivalentul orașelor mici și mijlocii, fiecare cu propriile servicii, programe de locuințe, sistem de alimentare și sănătate, infrastructură de transport și furnizori de divertisment. Majoritatea posedă institute proprii de cercetare, incubatoare tehnologice, servicii aferente.

Cât de relevante sunt universitățile moldovenești când la 500 km distanță se află Universitatea Babeș-Bolyai, unica universitate română în top 5% din lume (Locul 800 în Academic Ranking of World Universities din 2019)? Infrastructura universității (21 facultăți, 5 institute, 6 centre, 2 laboratoare, 45 servicii auxiliare, 1 grădină botanică, 1 editură, etc.) a înghițit orașul Cluj. Fiecare al cincilea locuitor este student. Aeroportul Cluj are un număr echivalent de pasageri cu cel din Chișinău.

Crearea unui Minister al Cercetării și Inovării

La această etapă este evident că portofoliu de competențe deținut de actualul Minister al educației, culturii și cercetării inclină la greu spre educație, acolo unde au fost luate majoritatea deciziilor. În ultimii 10 ani, situația în care balanța inclină spre educație se repetă constant. În asemenea conjunctură, resursele care intră în minister sunt utilizate preponderent spre învățământ, știința fiind neglijată de rând cu sportul, tineretul și cultura.

Noul minister al cercetării și inovării ar putea prelua nu doar portofoliul cercetării și învățământului superior, dar și a inovațiilor de la Ministerul Economiei și Infrastructurii, care de altfel se prăfuiește, și ar putea avea în subordine Agenția pentru Investiții, Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare, care, pe termen lung, ar putea fuziona într-o Agenție Națională de Dezvoltare.

Drept exemplu, poate fi preluat modelul românesc în care coexistă Ministerul Educației Naționale și Ministerul Cercetării și Inovării.

Resincronizarea cu Spațiul European de Cercetare

Performanța derizorie și managementul defectuos a îndepărtat Moldova de la masa negocierilor pentru viitoarea configurație a spațiului științific european. În loc de dialog direct la prioritățile și cotele de finanțare, aflăm despre decizii din comunicările Comisiei și din presă.

Moldova ocupă ultimele poziții într-o analiză a performanțelor (numărul de participanți la proiectele H2020 și contribuția UE, măsurată în mln. euro) raportate la numărul populației (au fost selectate state cu un număr similar de populație cu Moldova)

În lipsa unei politici axate pe implementarea recomandărilor evaluării colegiale efectuate de către Comisia Europeană, dar și preluarea experiențelor pozitive ale modelului anterior de administrare a cercetării, indicatorii de performanță a Moldovei au scăzut.

Dinamica participării Republicii Moldova a cunoscut cele mai mari turații în 2017, sub auspiciile modelului de administrare asigurat de Codul cu privire la știință și inovare, până la implementarea reformei. În 2017 au fost atrase cele mai multe proiecte cu o contribuție din partea UE de 2,5 mln. euro. În ultimii doi ani de după reformă performanțele au degenerat.

Un prim pas către resincronizarea științifică comunitară ar fi lansarea activității unei Comisii naționale de asociere la Horizon Europe, dar și solicitarea unei noi evaluări (post-implementare) de la Comisia Europeană.

Ajustarea Programului Național de Cercetare și Inovare

Documentul de temelie pentru concursurile publice de proiecte științifice trebuie revăzut. Datorită caracterului difuz al priorităților stabilite, resursele sunt risipite pentru acțiuni pecuniare, care, la sfârșitul perioadei de 4 ani a Programului, nu se vor solda în rezultate palpabile pentru societate. Focusarea pe o multitudine de priorități constituie o practică periculoasă, care este condiționată de lipsa capacităților și cunoștințelor autorilor asupra potențialului existent cât și a contextului național, regional, internațional.

Anterior am prezentat o analiză a carențelor Programului, care, alături de alte opinii, pot fi utilizate pentru a îmbunătăți substanțial documentul.

După un an de finanțare fără planificare și fără bază legală, în circumstanțe dubioase, se lansează un nou concurs de proiecte de către ANCD. Cercetătorii sunt puși în situația să planifice bugetele pentru următorii ani, în cadrul proiectelor competitive, necunoscând în ce măsură și modalitate Guvernul va sprijini instituțional știința (Metodologia de finanțare instituțională va fi elaborată abia în 2020).

Cine bea laptele și mănâncă merele?

Bugetul cercetării a fost sărăcit cu 100 milioane de lei în ultimul an, statele de personal s-au redus, iar stimulentele meritocratice înlăturate. Regulile vechi sunt astăzi date uitării, la fel ca vechiul model de administrare, alături de performanțele care le însoțeau. În beneficiul cui sunt noile rigori, odată ce acestea creează incertitudine în rândul cercetătorilor și nu urmăresc nici o finalitate? Această întrebare aș vrea să o adresez comunității academice, universitarilor dar și politicienilor.

Până primesc un răspuns, porcul Squealer vine să dea explicațiile necesare:

„- Tovarăși, a strigat el, doar nu vă imaginați, sper, că noi, porcii, facem acest lucru din egoism și din spirit de castă? Multora dintre noi, dacă vreți să știți, nici nu ne plac laptele și merele. Nici mie nu-mi plac. Singurul motiv pentru care luăm aceste produse este acela de a ne păstra sănătatea. Laptele și mierea – lucru dovedit de știință, tovarăși – conțin substanțele absolut necesare existenței sănătoase a unui porc. Noi, porcii, lucrăm cu creierul. Tot ce înseamnă conducerea și organizarea Fermei Animalelor depinde de noi. Zi și noapte veghem la bunăstarea voastră. Pentru voi, tovarăși, bem noi acel lapte și mâncăm acele mere. Știți ce s-ar întâmpla dacă noi, porcii, am da greș în misiunea ce o avem? Jones s-ar întoarce înapoi!”

Referințe:

Santa R. The Impact of Demographic Decline on Higher Education System Structures Funding in Romania, Poland, Russia în Curaj A., Deca L. și Pricopie R. European Higher Education Area: The Impact of Past and Future Policies. Springer, 2018

Orwell G. Ferma Animalelor. Polirom, 2017

Procesez…
Succes! Ești în listă.

%d blogeri au apreciat: